De ce nu ar trebui să-ți petreci vacanța la Pescara
Ai găsit un zbor spre Pescara cu 20 € și te gândești să-ți petreci acolo o vacanță frumoasă? Ei bine, gândește-te de cel puțin două ori... Pescara este un non-loc turistic: nici destul de urâtă ca să fie pitorească, nici destul de frumoasă ca să încânte. Este genul de oraș în care ajungi și te întrebi: „și acum?”
Nu este Italia din cărțile poștale
Vrei străduțe medievale, centre istorice intacte, palate renascentiste? Mergi în altă parte. Pescara este un oraș modern, reconstruit aproape în întregime după bombardamentele grele din al Doilea Război Mondial [link]. Fără o catedrală care să-ți taie respirația, fără piețe renascentiste; puținul care există este adesea înconjurat de clădiri moderne sau neîngrijite. Pare aproape… un oraș oarecare, cu o mare în față.
Pescara a crescut rapid și inegal, înglobând fără prea multă armonie cartiere și comune învecinate precum Montesilvano și Spoltore. Plimbatul pe jos în afara centrului poate fi o provocare, iar estetica urbană este adesea un mozaic haotic.
Între timp, mai multe intervenții urbanistice au favorizat betonul în locul unor noi spații verzi. De exemplu, este ironic faptul că, în opera „Il giardino incantato” (Grădina fermecată) a lui Franco Summa, copacii sunt... piloni de beton!
Plaje? Da, dar...
Plajele din Pescara sunt lungi și nisipoase, desigur. Dar sunt și pline de stațiuni private lipite una de alta, iar vara seamănă mai mult cu un camping de umbrele decât cu un colț de paradis. Pescara are mai puțin de 20% plaje libere [link], ceea ce înseamnă că, de cele mai multe ori, va trebui să PLĂTEȘTI chiar și doar ca să-ți întinzi prosopul pe nisip. Incredibil să trebuiască să cheltuiești bani ca să te bucuri de resurse care ar trebui să aparțină întregii omeniri — precum soarele, nisipul și marea — nu-i așa?
Cel mai întins sector de plajă liberă din Pescara este cel de lângă gura râului și port. Nu tocmai o zonă de vază. Dar, să vorbim deschis: nici pe celelalte porțiuni de coastă nu te aștepta la apele Sardiniei sau ale Coastei Amalfitane. Marea de la Pescara este adesea tulbure, cu fundul nisipos și puțin transparentă. Există și perioade în care se instituie interdicții temporare de îmbăiere din motive igienico-sanitare [link], o problemă comună și comunelor învecinate. [link] [link] [link]
Romantic, nu? 🤢
Ospitalitatea e „fă-o singur”
În centrul orașului Pescara există vreo zece hoteluri, iar cazarea mai departe este greu de considerat o opțiune fără a închiria o mașină. Cu excepția legăturilor cu Montesilvano, Pescara este prost deservită de transportul public: este un oraș făcut pentru mașini, nu pentru pietoni.
Administrația orașului s-a lăudat cu o creștere a numărului de locuri de cazare turistică [link], deși în ultimii ani nu s-a construit niciun hotel nou și, mai mult, unul a fost demolat [link].
Asta nu poate însemna decât că noile locuri de cazare au fost create de persoane private, care și-au transformat proprietățile în locuințe de tip gig economy, cu toate neplăcerile pe care le aduce acest lucru pentru locuitori, dar și pentru turiști [link].
De ce această pagină web?
Sunt un cetățean din Pescara și unul dintre cei mai aprigi critici ai ei. Poate că Pescara nu a fost niciodată o perlă, dar în ultimii ani s-a înrăutățit chiar, din vina politicienilor (din toate taberele) care susțin că orașul nostru poate trăi doar din turism.
Dar cine se îmbogățește cu adevărat datorită turismului la Pescara? Nu muncitorul sezonier, nu cel care stă în chirie, nu cetățeanul care trăiește aici 12 luni pe an. Se îmbogățește doar cel care are o poziție privilegiată și administrează sectorul turistic și de agrement. Între timp, la Pescara prețul chiriilor crește, în timp ce calitatea vieții scade.
Pentru că m-am săturat de această situație, dar nu pot să-i fac pe reprezentanții noștri să se răzgândească, vreau să vă deschid ochii asupra calității slabe a vacanței pe care riscați să o cumpărați.
Noi trăim aici și nu avem de ales. Voi, da.